Uitarea

Uitarea

În jurul meu multe persoane se plâng că uită … uită unde au pus un obiect, uită de o programare la medic, uită că aveau de plătit o datorie, uită să dea un telefon, uită … Uitarea parea un obicei cu impact negativ.
Și totuși … mă întreb cum ar fi fost dacă nu am fi uitat multe din pedepsele fizice pe care le-am primit în copilărie de la părinți sau cadre didactice, căci, da, cu zeci de ani în urmă bătaia era considerată o formă de educare.

Se zicea că bătaia e ruptă din Rai, că unde dă mama crește, și multe altele, încurajându-i pe părinți să folosească această metodă pentru educarea copiilor. Slavă Domnului am uitat majoritatea situațiilor, atfel ar fi fost distruse mai toate relațiile de familie. La fel am uitat și accidentele, nu mai ținem minte de câte ori ne-am lovit de colțul ușii sau de marginea patului, de câte ori ne-am ars la degete sau ne-am zgâriat cu lama cuțitului când pregăteam mâncarea.


Uităm …


În schimb povestim cu lux de amănunte o întâmplare care ne-a lăsat cicatrici pe corp. Da, acelea sunt niște ancore pe care ori de câte ori le vedem declanșează memoria și scoate la iveală tot felul de detalii. Eu mă bucur că uit astfel de momente.Vă dați seama cât de nefericiți am fi dacă nu am uita nimic și am păstra vii toate durerile, suferințele și umilințele suferite?!


Din nefericire, același proces afectează și amitirile frumoase. Majoritatea uită detalii din frumoasele excursii sau de la petrecerile la care au participat, având tendința să redea doar acele întâmplări spectaculoase care au reușit să se ancoreze bine în sertărașele memoriei. Ca și celelalte situații, ele ies la lumină doar atunci când întâlnim ceva similar, un detaliu pe care mintea noastră îl conexează cu evenimentele trecute.


Așa se face că momentele frumoase se uită primele. Nu cumva ar trebui să ne demarăm un proces de reeducare a spiritului? Să învețe să se axeze pe momentele plăcute, pe beneficiile primite, pe obiectivele pe care ni le-am propus și le-am dus la bun sfârșit…


Poate ar trebui să ne axăm în primul rând pe soluții, nu pe probleme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *