Stare de bine

De ce uneori vă simțiți relaxați, ușori precum fulgii, iar alteori obosiți, stresați, neliniștiți, cu o apăsare în piept sau pe umeri? De ce uneori vă doare capul iar alteori vă sfârâie călcâiele de parcă ați vrea să porniți la drum?

Ați băgat de seamă care este elementul care vă schimbă dispoziția? E un factor bine delimitat, ușor de identificat sau poate este o stare difuză ca o ceață care împiedică privirea?

Când acuitatea vizuală este afectată de niște ochelari fumurii sau de o eșarfă, îndepărtăm obstacolele și ne limpezim privirea, dar ceața ne dă bătăi de cap pentru că oricât am miji ochii, oricât am scutura din cap, nu putem să facem nimic pentru a vedea mai bine, trebuie să așteptăm ca ceața să se risipească de la sine. Suntem la mâna naturii.

Ați remarcat că uneori un anume context generează mai multe stări de spirit? Așa se face că unii oameni pleacă fericiți dintr-o sală de concert în timp ce alții sunt nemulțumiți sau frustrați. În timp ce unii părăsesc incinta într-o stare de euforie, alții ies tufliți, plictisiți sau obosiți, de parcă li s-au înecat corăbiile. Fie nu le-a plăcut interpretarea, fie genul muzical nu era pe gustul lor și s-au prezentat din obligație, fie volumul a fost prea puternic sau din contră, nu s-a auzit prea bine. Când ceva nu a funcționat conform așteptărilor, omul ajunge apatic, dezinteresat și greu de urnit în vreo direcție sau furios de nu te mai poți înțelege cu el.

Ce a lipsit ca să atingă starea de bine? Ei bine, la bază, totul pornește de la așteptările conturate. Cel ce primește ceva la care se aștepta – va fi fericit, cel care primește mai mult decât precedentul, dar sub nivelul așteptărilor – va fi nemulțumit. Da, am scris corect, primește mai mult și este nemulțumit.

Concluzia? Cei care au învățat să trăiască cu puțin sau cei care știu cum să-și tempereze așteptările, au ocazia să experimenteze starea de exaltare mult mai des.