Un pas în spate

Uneori suferim. Avem impresia că ne deranjează ba unul, ba altul … de cele mai multe ori ni se pune pata pe omul de lângă noi. Soț, iubit, copii, părinți, prieteni, colegi … după caz.
Ne simțim sufocați de prezența lui, sâciți de cererea lui, deranjați de sfaturile lui …
Celălalt, pentru că ne iubește caută să ne intre în voie, să ne aline. Dar o face după cum îl duce capul, nu așa cum considerăm noi că ne-ar fi util. Și, în loc să îi spunem frumos ce ne trebuie, începem să ne luăm de el, să facem acuzații nefondate, să îl amenințăm că îl părăsim, că dăm în vileag un secret de-al lui sau că nu îl vom ajuta în viitor.
În mod surprinzător limba se ascute, de parcă am fi luat lecții de la mama sarcasmului. Celălalt fie ripostează, fie îndură. Uneori ne menajează la început apoi parează loviturile noastre cu unele pe măsură. Sau peste măsură, depinde de temperamentul lui. În ambele variante și el suferă. Ciudat, dar nici nouă nu ne face bine meciul acesta de tenis în cuvinte. Are nenumărate de seturi, ne stârnește și ne captivează. Obosim, dar nu abadonăm.
E ca bateria auto, pe măsură ce mașina circulă ea se încarcă. Tot la fel și în disputele acestea, pe măsură ce ostenești, adrenalina conflictului te hrănește și te sttimulează. Ca într-o oglindă, și celălalt trece prin același proces. Și în timp ce meciul ambițiilor încheie rundă după rundă tu nu realizezi că trec ani… de fapt viața ta.
Nici nu mai știi de la ce a început totul.
De cele mai multe ori astfel de situații pornesc de la chestii relativ minore – a întârziat la serviciu peste program, a uitat de ziua ta, s-a lăsat purtat în tot felul de conversații prin mesaje cu o colegă în loc să te îmbrățișeze pe tine, a băut cu colegii într-o seară în care tu luasei bilete la concert, a lăsat cana de cafea nespălată sau ceva de genul acesta.
Uneori e ca o scânteie lângă o căpiță de paie. Odată pornit incendiul el nu mai poate fi stins până nu ard toate paiele. Așa este nimicită și relația noastră. Dacă relația noastră e mai solidă, ca o grămadă de lemne, are șanse să supraviețuiască pentru că lemenele nu iau foc de la prima scânteie. Acela este moementul cheie, în care dacă ne îndepărtăm, dacă mergem și ne eliberăm de resentimente în alt context, departe de cei dragi, practicând un sport, făcând o plimbare sau implicându-ne într-o alată activitate care ne solicită toată atenția, scânteia se stinge și incendiul a fost stopat.