Sandvișul și dragostea sau o altă interpretare a expresiei “Dragostea trece prin stomac”

Sandvișul și dragostea sau o altă interpretare a expresiei “Dragostea trece prin stomac”

Există vreo legătură între bani și viața de cuplu? Se zice că dragostea nu poate fi cumpărată.

În cultura noastră am fost educați că barbatul e stâlpul familiei, că el ține casa.

De regulă el făcea cadouri fetei, o invita la cumparături, la restaurant sau chiar în vacanță! Mai târziu se căsătoreau și fata se muta în casa bărbatului.

Societatea s-a emancipat, femeile au fost integrate în câmpul muncii, ocupă orice funcție, inclusiv posturi care de-a lungul secolelor erau destinate exclusiv bărbaților (director, judecător, șef de instituție sau de guvern, etc.). Ele și-au căpătat independența fianciară, se pot întreține singure. Bărbații se simt de regulă intimidați în fața femeilor cu funcție de conducere, chiar și aceia care la rândul lor au ocazia să conducă mase de oameni. Unele femei de carieră, constatând că sunt nefericite în viața de cuplu, regretă ambițiile care le-au propulsat pe poziții de forță, le învață pe tinerele fete că uneori e bine să alegi o viață simplă, să te dezvolți  alături de persoana iubită.

În secolul egalității între sexe am observat că se pune ades problema valabilității regulii conform căreia bărbatul plătește consumația partenerei.

În ultimele decenii ne-am obișnuit să împărțim nemțește, adică să suporte fiecare o jumătate din nota de plată, sau - să achite fiecare valoarea propriei consumații. Acest procedeu se aplică frecvent în relațiile de amiciție, dar e valabil și între iubiți?

Ei bine, se pare că există convingeri puternice, dar ele nu sunt unitare.

Există femei care așteaptă în continuare ca partenerul să plătească tot (dacă a invitat-o în oraș - e datoria lui să achite consumația), în timp ce alte doamne se simt jignite/ devalorizate dacă nu achită partea lor (ca și cum nu ar fi în stare să se întrețină singure).

Vă dați seama ce trist e să vezi că doi oameni care s-au îndrăgostit, împărtășesc pasiuni și visuri comune (le place să se trezească dimineața să alerge prin parc, să schieze, să deseneze, visează să emigreze într-un anumit stat, să întemeieze o gospodărie, etc.), chiar dacă au bani suficienți pentru un trai decent, ajung să se despartă pentru că ea consideră normal ca el să plătească tot, iar el consideră că toate cheltuielile trebuie împărțite? Evident, raționamentul se aplică și invers, dacă se schimbăm rolul femeii cu cel al bărbatului.

Pe de altă parte, din cele de mai sus rezultă că, atunci când un bărbat e concediat, are șanse maxime să se aleagă praful și de viața lui amoroasă. Dacă nu mai are bani să plătească consumația/cadourile unei femei, cine să mai stea de vorbă cu el? Mai contează ce gândește, cum vorbește, cum se comportă?

Câte femei se încumetă să plătescă cina unui bărbat doar pentru a se bucura de conversația lui ? Și câtă răbdare să aibă până să își găsească acesta un loc de muncă sau să pună pe picioare un business care să asigure resursele materiale? Dificil de apreciat, „totul este relativ”,  teoria lui Enstein se confirmă încă o dată. Alegerea femeii depinde de  nivelul de inteligență al potențialului partener, de  experiențele pe care le-a avut anterior și dacă, la rândul ei, stă bine la capitolul financiar. Pe de altă parte trebuie să aibă grijă să nu încapă pe mâna unui excroc sentimental care să speculeze sentimentele, să o ducă cu vorba și să trăiască mult și bine pe banii ei, fără să muncească.

La cununie preotul folosește sintagma „să fiţi împreună la bine şi la rău”. Mă întreb, oare cum se aplică aceasta idee în lumea modernă unde se pune accentul pe latura materială?

Personal, consider că atunci când iubești pe cineva faci orice pentru fericirea acestuia, niciun sacrificiu nu e prea mare. Dacă sentimentele sunt reciproce, celălalt va proceda la fel, va avea grijă de tine. Dacă aștepți să primești înainte să oferi ceva, sădești neîncredere în jurul tău, posibil să aștepți toată viața. Evident, nu înseamnă să oferi totul oricui îți cere, trebuie să cerni și să discerni, să acționezi atunci când mintea și inima sunt aliniate.

Dacă ai un sandviș și partenerei îi e foame, i-l oferi. Pe tot! Fără jumătăți de măsură. Dacă ține la tine te va întreba dacă îți e foame. Trebuie să fii sincer, să spui adevărul, fie că tocmai te-ai ridicat de la un festin, fie că nu ai mâncat de ieri. În funcție de răspunsul tău și de starea propriului corp, va mânca, dar îți va lăsa și ție. Azi poate îți va lăsa doar o îmbucătură, data viitoare poate ți-l va oferi fără să se atingă de el, depinde cât de mult o chinuie și pe ea foamea. Important este să supraviețuiți amândoi, să treceți peste toate împreună. Nu poți să iubești cu adevărat pe cineva și să îți pese exclusiv de burta ta!

Dacă unul dintre parteneri păstrează totul pentru el, înseamnă că egoismul e mai puternic decât iubirea, iar relația care nu este întemeiată pe dragoste reciprocă nu va rezista, ambii parteneri vor sfârși nefericiți.

O căsnicie sau o relație nu se cumpără, nu se negociază, ci se construiește. Cu dragoste. Multă dragoste! De către o echipă de muncitori destoinici și compatibili. Restul materialelor se obțin pe parcurs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *