Cana cu ceai

Miercuri dimineața, la ora 8 și 2 minute, Minodora a ajuns la serviciu. I-a salutat pe Marcel și pe cele două colege și s-a grăbit la biroul ei, ca în fiecare dimineață. A agățat paltonul în cuierul tip pom. Dar, în loc să își pregătească ceaiul cum obișnuia, a scos un șervețel umed și a început să își curețe telefonul. Apoi a luat un altul și a curățat cu atenție toată suprafața biroului. Și dosarele. Și tastatura. Cu o răbdare aproape calculată, a scos șervețel după șervețel și a șters rigla, suportul de pixuri, creioanele, calendarul de birou, foarfeca, telefonul fix.
Între timp a ajuns și Ioana. Era foarte afectată de știrile privind virusurile. În toamnă se agitase cu virusul gripal, acum la toate emisiunile se vorbea din nou despre virusul sezonier. În fiecare zi, ea era la curent cu noutățile, venea și le povestea colegilor de birou. Ceea ce se întâmpla părea un film de groază. Febră, dureri musculare, stări de oboseală, dificultăți de respirație… Nu existau date comparative privind impactul acestui virus față de toate celelalte virusuri gripale din anii precedenți. Talk-show-urile erau în floare. Mai mulți specialiști susțineau că în fiecare sezon se înregistrează decese din cauza virusului gripal. Alții prezentau situația ca fiind debutul unei pandemii.
Minodora s-a mai învârtit un pic, a aruncat câteva notițe vechi, apoi a început să frece cu sârg brațele scaunului. Biblioraftul a scăpat neobservat. Minodora a dezinfectat și a aranjat toate obiectele de pe birou, tocul ochelarilor, post-it-urile, cutia cu agrafe… Chiar și portofelul și poza copilului au fost dezinfectate. Când toate au fost puse la locul lor, a spălat cana și, oftând, s-a așezat.
Marcel nu își ridicase privirea de pe monitor în tot acest răstimp. Citea știrile mondene. A tușit de câteva ori. Adelina a remarcat că a tușit imediat după ce tușise Ioana. Căscatul este contagios. Oare și tusea e la fel?
Adelina s-a întrebat ce se întâmplă. Știrile despre noul virus debutaseră în urmă cu o lună. De două săptămâni erau confirmate cazuri și în țară, dar viața continuase normal. Cel puțin în colectivul lor. Cel puțin până atunci.
Veștile despre virus creaseră panică și majoritatea românilor au luat cu asalt supermarketurile. Marcel povestea cum a privit cu indiferență aceste aspecte, dar s-a trezit în magazin cu rafturile goale și abia în al treilea centru comercial a găsit ulei. După aceea a aflat că unii colegi că s-au învoit de la muncă să își facă aprovizionarea. Cu toate acestea, în biroul lor, la etajul trei, în clădirea de sticlă cu reflexe verzui, cu vedere la parcul Herăstrău, viața își urma cursul. De spălat pe mâini se spălau, că așa se deprinseseră din copilărie, ca regulă de igienă. Distanța o păstrau, nu se îmbrățișau și nu se pupau în semn de salut. Nimeni nu dăduse semne de răceală în ultima perioadă, dar în ciuda unei atmosfere calde, nu erau chiar cei mai buni prieteni.
Ioana avusese băiatul răcit înainte de Crăciun, dar acum se dăduseră deja mărțișoare, venise primăvara, și nimeni nu mai amintise alte probleme de sănătate.
Marcel a tușit mai tare. Atât de ușor să fie afectat? se întreba Adelina. Citise despre modul de influențare a celor din jur, despre impactul propriilor acțiuni asupra celorlalți. Să fim atât de ușor influențați? Nu studiase niciodată, dar și-a amintit că citise un articol de prin anul 2016, din care a aflat că persoanele dependente de internet se îmbolnăvesc mult mai uşor decât persoanele care nu folosesc calculatorul în mod frecvent. A fost uimită și trimisese link-ul soțului ei. A căutat în mesajele trimise și l-a găsit: profesorul Phil Reed de la Universitatea Swansea afirma că „impactul internetului asupra sănătăţii oamenilor era independent de un cumul de alţi factori, precum depresia, lipsa somnului sau singurătatea, factori asociaţi de obicei cu un consum intens de internet şi, de asemenea, cu o sănătate precară”.
Aparent, colegul nu observase ritualul Minodorei, rămăsese atent la ce se afișa pe ecranul monitorului. Nici nu participase la discuțiile iscate pe tema numărului de morți și nici a faptului că la Timișoara se mai raportaseră câteva cazuri de copii internați la terapie intensivă. Ioana a tușit din nou.
Ai pățit ceva? a întrebat-o Adelina.
Nimic, alergia de primăvară, i s-a răspuns.
Dacă faceți ceai, vă rog să îmi dați și mie o cană, a intervenit Marcel. Adelina a fost surprinsă. Până atunci refuzase întotdeauna când îi oferiseră ceai.
Pe parcursul dimineții, discuțiile au revenit de mai multe ori la virusuri. Ioana era ușurată că nu s-au raportat cazuri de decese în rândurile copiilor. Adelina a observat că impactul negativ cauzat de virus asupra economiei era de mare amploare. Marcel a glumit la un moment dat pe seama preocupării Ioanei asupra epidemiei, dar în general nu s-a implicat în discuții.
Adelina se gândise mai demult că, de fapt, Marcel nu e dezinteresat de problemele medicale, ci ipohondru. Întotdeauna se ferise de persoanele bolnave, indiferent dacă erau boli contagioase sau nu. Observase că, atunci când colegele povesteau despre boli sau despre suferințele persoanelor dragi, Marcel pleca în pauza de țigară.
După prânz, Marcel a declarat că îl doare capul și a cerut un paracetamol. Până la sfârșitul programului a mai tușit de câteva ori. Oare îl încerca o răceală? Să fi răcit când a ieșit să cumpere pâine sau să fi luat ceva contagios? A scos flaconul cu soluție dezinfectantă și și-a curățat mâinile.
În ziua următoare Marcel s-a trezit cu febră. S-a speriat și a chemat salvarea. A fost consultat, i s-au făcut diverse teste și analize. A fost internat pentru supravheghere. Durerile de cap se amplificaseră, de parcă l-ar fi avut într-o menghină, durerile musculare îl împidicau să se miște, abia se târa până la baie. Avea impresia că așa de rău nu se simțise niciodată. Se întreba cum se îmbolnăvise, făcea diverse scenarii, când durerea îl slăbea era furios pentru tot ce i se întâmpla. După două zile a fost informat că nu era nimic grav, o simplă răceală. De cum a aflat rezultatul analizelor s-a simțit revigorat, de parcă cineva l-ar fi vindecat în mod miraculos. Părea că îi cresc aripi, ca în reclama de la Red Bull.
***
Adesea nu suntem atenți la modul în care viața noastră e influențată de acțiunile celor din jurul nostru. Marcel fusese liniștit cât timp toți cei apropiați au fost indiferenți la știrile prind virusurile, dar a dat semne de boală imediat ce în anturaj s-au prezentat câteva simptome. Cei din colectiv, la rândul lor, fuseseră influențați de informațiile din mass-media.
Majoritatea afecțiunilor pot fi induse de unele persoane din comunitate, în mod inconștient. Unele persoane pur și simplu somatizează. Este important să fim atenți la impactul mediului asupra propriului organism ca să nu ne îmbolnăvim.
Un regim alimentar sănătos nu este suficient, trebuie completat de o stare emoțională echilibrată. Sunt multe campanii de conștientizare a diverselor probleme, aflăm că indiferența poate dăuna grav sănătății, dar ceea ce nu ni se spune e că, atenția exagerată, obsesivă, cu privire la boli, probleme, ne poate afecta sănătatea. În unele împrejurări poate deveni mortală.