„Nicio masă fără pește” și cum reacționăm la recomandările pentru creșterea copiilor

„Nicio masă fără pește” și cum reacționăm la recomandările pentru creșterea copiilor

Tot citind despre parenting și dezvoltare personală am realizat că, deși îmi propun să implementez informațiile noi și sfaturile prețioase, oricât m-aș strădui – nu reușesc să le aplic integral. La fel se întâmplă și în cazul recomandărilor pentru nutriție și o viață sănătoasă.

În copilărie, unul dintre cele mai întâlnite sloganuri era „Nicio masă fără pește”. În anii ’80, magazinele alimentare erau aproape goale, pe rafturi existau doar sticle cu băuturi alcoolice, de regulă votcă și rom, câteva tipuri de dulciuri, compoturi, conserve de legume și … nelipsitele conserve de pește.

Ca majoritatea românilor, m-am bucurat după revoluție că am scăpat de pâinea neagră și conservele de pește, că puteam alege dintr-o gamă variată de produse. Un deceniu ne-am delectat cu pâine albă, mezeluri felurite, sucuri și dulciuri de tot felul.

În ultimii douăzeci de ani, preferințele consumatorilor s-au modificat. Între timp s-au publicat tot felul de studii, s-au lansat numeroase programe de nutriție. Am aflat despre importanța nucilor pentru creier, a cerealelor pentru digestie, a proteinelor pentru masa musculară și tot așa. A existat o campanie „Un pahar cu vin pe zi ţine doctorul departe”, s-au scris cărți pe această temă, „Dieta cu vin. Un ghid complet pentru nutriţie şi stil de viaţă” a cercetătorului britanic Roger Corder este doar una dintre ele. Mai nou, informația a fost contrazisă de alte studii, din care a rezultat că alcoolul e un factor de risc pentru cancer și alte boli.

Tot din studiile publicate am aflat despre beneficiile Omega3 asupra organismului, iar acum multe gospodine caută să pună pe masă pește, în diverse combinații. S-au lansat numeroase campanii pentru sănătate, inițiate de diverse organizații. Chiar și oficialii au transmis mai multe recomandări către populație „Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic minimum 2 litri de lichide”, „Pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi”, „Pentru o viaţă sănătoasă, consumaţi zilnic fructe şi legume”, etc..

Dacă așterni toate sfaturile pe hârtie, realizezi că nu le poți pune în aplicare pe toate, că trebuie să selectezi și să acționezi ținând cont de nevoile corpului tău (evident, și de buget). De exemplu, am înțeles că organismul are nevoie de hidratare, dar consider că nu are logică să bem 2 litri de lichide indiferent dacă e vară sau iarnă, indiferent de vârstă și efortul depus. Nu e același lucru dacă e vorba de un adolescent într-o perpetuă mișcare, o farmacistă care lucrează într-un spațiu dotat cu aer condiționat, de un agricultor care sapă în grădină cât e ziua de lungă sau un muncitor care toarnă asfalt într-o zi toridă.

O provocare asemănătoare am avut și în materie de lecții de parenting. Unii autori încurajau părinții să acorde libertate copiilor – ca să le crească încrederea în forțele proprii, să li se dezvolte personalitatea. În alte împrejurări, am aflat despre importanța disciplinei – fără disciplină, copiii cresc răsfățați, nu duc proiectele la bun sfârșit, nu se vor adapta în societate. Din anul 2016 în mass media a fost lansat mesajul „Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el”. Un sfat bun, care aduce în atenție necesitatea conexiunii între părinți și copii, dar fără detalii – înțelege și aplică fiecare cum poate.

Cu cât am aflat mai multe despre creșterea copiilor, cu atât mai multe dificultăți și contradicții au ieșit la iveală:

  • Să îl lauzi, dar nu prea mult – că devine răsfățat.
  • Să recunoști când greșești, dar să nu îți subminezi autoritatea în fața copilului.
  • Să oferi recompense, dar să nu îl mituiești pe copil.
  • Să îi pui limite, dar nu prea multe, pentru că nu are creierul suficient de dezvoltat să proceseze mai multe variabile în același timp.
  • Să te implici în viața lui, dar mai bine să fii observator și suporter de pe margine.
  • Să îi dai responsabilități, dar să nu îl obligi să facă ceea ce nu dorește.
  • Să îi asiguri un mediu în care să se simtă susținut, nu presat în vreun fel, dar să ai în vedere că permisivitatea scade  răbdarea, calitate de care ar avea nevoie să depășească obstacolele întâlnite pe parcursul vieții.

Consider că și pe acest tărâm lucrurile trebuie analizate diferit, de la o situație la alta. Am văzut părinți care acționează într-un fel anume doar pentru că așa au auzit la televizor. Creșterea copiilor nu e despre a aplica un procedeu ca la carte, nu e ca și cum am asambla o mobilă după o schiță tehnică, unde trebuie să punem fiecare șurub la locul lui.

În calitate de părinți e util să ne informăm cu privire la metodele și instrumentele de parenting și să alegem sistemul pe care îl considerăm cel mai potrivit în raport cu nevoile și personalitatea copilului, dar ținând cont și de firea noastră. Dacă acționăm împotriva voinței noastre, copilul simte lipsa de autenticitate și nu vom obține rezultatul scontat.

E bine să adaptăm metoda acolo unde simțim ceva diferit. Dacă ceva nu funcționează, trebuie să fim flexibili, să încercăm o variantă nouă. De asemenea, trebuie să luăm problemele pe rând, nu putem implementa toate sfaturile dintr-o dată, oricât de folositoare ni s-ar părea.

În final, totul se învârte în jurul iubirii necondiționate, menirea noastră e să ne iubim copiii și ne centrăm pe abilitățile și nevoile lor. Creșterea și educarea copilului presupune, în paralel, propria educare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *