Norii din bucătărie

Oare sentimentele de iritare, furie, mânie aduc ceva bun în viața noastră?

Ai analizat vreodată cum reacționezi când te enervezi? Ai identificat ce modalități te ajută cel mai eficient să depășești cu bine acele momente?

Ovidiu intră în bucătărie trântind ușa în urma lui. Zenaida a observat că s-a oprit lângă bufet cu pumnii strânși, fața roșie ca bujorul, dinții încleștați, respirația sacadată, buzele tremurânde, privirea aprigă. Dacă ar fi fost un motan, probabil ar fi fost încordat și încovoiat, zbârlit și cu ghearele gata de atac. Zenaida nu ghicea ce ar fi putut să îl stârnească într-atât. Îl lăsase pe canapea în urmă cu vreo oră, când se retrăsese în bucătarie să facă un chec. Checul cu ciocolată era preferatul lui Ovidiu și voia să îi facă o surpriză.

Când a auzit ușa trântită, Zenaidei i s-a urcat sângele la cap. Vara trecută zugrăviseră tot apartamentul și n-avea chef de crăpături pe lângă toc.

Din experiențele trecute aflase că dacă răspunde cu aceeași monedă vor intra într-un cerc vicios în care fiecare alimentează furia celuilalt. Zenaida știa că dacă se stârnește, cu greu se mai oprește. Se jigniseră grav când nu s-au înțeles cine să spele vasele. Nu-și vorbiseră două zile. Ulterior a regretat și a hotărât să nu mai treacă prin așa ceva.

Înainte de a intra în bucătărie Ovidiu răsturnase flaconul cu cremă de față. Capacul sărise, o parte din conținut se împrăștiase. Crema era unsuroasă, a muncit mult să curețe. Îi spusese Zenaidei de nenumărate ori să își strângă cosmeticele de pe marginea chiuvetei, dar le găsise înșirate. Când a ieșit din baie s-a lovit de ușa dulapului de pe hol. Zenaida își luase șorțul de bucătărie în grabă și uitase ușa deschisă. A fost picătura care a umplut paharul. S-a făcut foc și pară.

În sinea lui, Ovidiu își zicea că relația e pe sfârșite. Îi repetase Zenaidei că îl deranjează anumite aspecte ale traiului lor în comun, dar nu observa niciun progres. Fata îl aproba de fiecare dată, dar după câteva zile povestea se repeta. Ba uita papucii în mijlocul holului, ba uita pâinea pe blat când strângea masa la micul dejun, ba uita ușa deschisă la dulap, ba uita să pună hârtie igienică în suport, ba uita…. Pe măsură ce monologul interior continua, pulsul se accelera, corpul se încorda, parcă îi venea să dărâme totul în calea lui.

Începuse mai demult să se îndoiască de sentimentele Zenaidei. Se gândea că, dacă ea l-ar fi iubit cu adevărat, i-ar fi respectat dorințele. El avea grijă să prepare micul dejun, să îi aducă flori și să o invite la cină în oraș aproape săptămânal. Ca să o răsfețe, căuta locuri noi, cu recenzii bune. Îi făcea complimente în fiecare dimineață. Ce îi cerea în schimb? O nimica toată: să fie un pic mai ordonată! Încerca să nu se mai enerveze din mărunțișuri, dar nu rezista când nu găsea lucrurile la locul lor.

La rândul ei, Zenaida nu înțelegea de ce acorda Ovidiu atenție unor detalii minore. De ce trebuia să dea cu pumnul în masă de câte ori uita ea papucii în drum? Nu era un capăt de țară, putea să îi ocolească sau să îi mute în altă parte.

Nu dorea să îl enerveze, își propunea să se țină de cuvânt, dar încerca să rezolve multe lucruri și o furau gândurile, uita câte ceva. Realiza ce s-a întâmplat doar atunci când el îi făcea reproșuri. Zenaida se străduia să îl facă fericit, îi gătea mâncărurile favorite, ținea cont de aromele lui preferate când cumpăra produse de curățenie. Chiar renunțase la pâinea toast și începuse să mănânce pâine cu semințe de dragul lui, dar părea că nu contează. Ovidiu era veșnic nemulțumit, făcea din țânțar armăsar. Țipetele ajunseseră o rutină în casa lor.

Oare să continue relația cu un om care nu o apreciează?

Și-a mărturisit temerile în fața unei colege. Aceasta a întrebat-o dacă el era stresat la serviciu sau dacă a avut o copilărie nefericită. Nu, Zenaidei nu îi povestise lucruri triste din copilărie, dar Ovidiu amintea adesea de rivalul de la serviciu cu care concura pentru postul de șef de echipă în proiectul următor. Acesta îl sabota zilnic, deci stresul era un factor de luat în considerare. Aflând acestea, precum și despre numeroasele lucruri pe care le aveau în comun cei doi tineri, colega a sfătuit-o să acorde o nouă șansă relației, dar să reacționeze diferit la episoadele lui de furie.

Când Ovidiu a intrat furtunos în bucătărie, primul impuls a fost să îi scoată ochii cu faptul că robotise atât de mult pentru checul lui și merită mai multă apreciere. Totuși, Zenaida s-a oprit la timp, a inspirat profund și s-a gândit la o glumă. Și-a privit îndelung bluza verde imprimată cu micuțe și nenumărate bufnițe gri. Nu sunt îmbrăcată în roșu, de ce te comporți ca un taur fioros? a spus ea. Apoi a ridicat privirea spre el și i-a zâmbit. Ovidiu s-a oprit brusc, ca atunci când te surprinde semaforul pe roșu în mijlocul intersecției și observi că ceilalți s-au pus în mișcare. Nu știa cum să reacționeze. Să răspundă zâmbetului ei șăgalnic? Să o ia în brațe? Sau să dea glas cuvintelor care i se buluceau în minte?

A cedat în fața imaginii ei angelice combinate cu mireasma vaniliei care învăluise toată camera. A inspirat adânc și a expirat prelung. A răspuns zâmbetului ei tot cu un zâmbet (chiar dacă era un pic forțat) și a atins-o tandru pe umăr. 

A strâns buzele de parcă s-ar fi temut să nu scape vreun sunet (căci nu era sigur de coerența propriilor gânduri) apoi a făcut cale întoarsă la televizor. Aveau să discute mai târziu.

Norii s-au spart, furtuna a trecut pe lângă ei.

***

Ce se întâmplă în corpul nostru când ne enervăm? Se eliberează în organism o cantitate suplimentară de adrenalină care ne dă o enormă energie. Astfel, corpul se pregăsește pentru o reacție de tipul “luptă sau fugi”.

În caz de pericol mintea noastră intră în alertă și adrenalina ne oferă rapid resurse pentru evitarea unui dezastru. Totuși, dacă aceste scenarii se repetă ades, creierul e din ce în ce mai solicitat, până ajunge suprasolicitat. Problema e că în secolul prezent te atacă mai degrabă un virus decât leul, iar furia nu îți mai este de niciun folos. Însă, furia perpetuă poate afecta sistemul imunitar, pe cel digestiv sau poate conduce la hipertensiune arterială.

Uneori pare că cel ce s-a înfuriat este puternic, îi domină pe cei din jur, dar de multe ori reacția agresivă este generată de propriile frici și de nestăpânirea de sine.

De fapt, furia alimentează lupta între parteneri și lupta accentuează la rândul ei, furia. Dacă durează mai mult timp poate conduce la o relație toxică.

Cum se poate întrerupe cercul vicios? Prin autocontrol.

Ca metode de calmat furia ai mai multe opțiuni, între care: să spui stop și să pleci (dacă ai posibilitatea să părăsești camera), să îți corectezi respirația (înveți în prelabil tehnici de respirat), să îți distragi atenția (te dedici altei activități – fie că rearanjezi șosete, faci curat, citești sau te uiți la televizor), sau să îți folosești creativitatea pentru a vizualiza mental imagini amuzante („Gigel era roșu ca un rac”, „ce păr vâlvoi de cocoș țanțos avea”).

Primul pas îl reprezintă conștientizarea problemei și identificarea factorilor declanșatori. Furia apare când credem că am fost răniți, neînțeleși, nedreptățiți, ignorați. Mai apare și în situațiile în care cei din jur se opun părerilor noastre, ne persecută sau sunt agresivi cu noi. De asemenea, ne înfuriem când nu ne putem atinge scopurile din cauza obstacolelor reale/imaginare sau a unor circumstanțe ce depășesc limita controlului nostru. Furia e tovarăș de drum al altor sentimente iar uneori vine alături de teamă, trădare, rușine, respingere sau durere.

E bine să învățăm să gestionăm aceste sentimente, să le tratăm cu calm, uneori cu umor. Dar mai ales, e important să îi antrenăm pe copiii noștri cum să le facă față.

Obișnuința e a doua natură, iar obiceiurile se formează în timp, prin repetiție.