Decizii în vreme de restriște

Decizii în vreme de restriște

Image by Miruna

Vi s-a întâmplat să luați o decizie și mai târziu să regretați?

Ați analizat cum se iau deciziile? De regulă, fiecare dintre noi are un raționament logic și i se pare că soluția pe care a găsit-o e singura cale de urmat sau, în orice caz, varianta cea mai bună.

De cele mai multe ori situația e controversată, există numeroase puncte de vedere și, surprinzător, majoritatea logice!

În contextul pandemiei generate de COVID-19 s-a pus problema protecției populației. Acest obiectiv a fost salutat în țara nostră de toată lumea, fără excepție.

Apoi toți s-au întrebat ce facem, cum procedăm? Închidem granițele pentru că nu avem prea multe cazuri în țară, în încercarea de a izola virusul? Unii au zis da, alții au ridicat problema concetățenilor plecați la muncă în străinătate. Ce facem, nu îi primim pe români acasă? Îi abandonam?!?!? Sunt sute de mii de oameni care muncesc în Italia, Spania, Germania, Anglia, cele mai afectate țări din Europa. Rudele lor sunt aici, părinți, copiii…

Tu ce părere ai? Trebuiau închise granițele fără alte concesii sau trebuia să îi întâmpinăm cu brațele deschise pe românii de pretutindeni?

Autoritățile au analizat situația și au decis să stea în carantină toate persoanele care vin din zonele infestate masiv, iar cele care vin din alte locații să se autoizoleze la domiciliu timp de două săptămâni, până se clarifică dacă sunt sau nu purtătoare de virus. Da, da, au zis toți cei veniți în țară și mulți s-au conformat recomandărilor. Mulți, dar nu toți. Pentru că unii nu prezentau simptome și li s-a părut exagerată reacția oficialilor, fie din neștiință sau din plictiseală, fie din necesitate (li s-a terminat pâinea sau alte provizii) au încălcat restricțiile. În acest timp, numărul cazurilor confirmate crește…

În continuare mulți sunt îngrijorați, gata – gata să moară de frica unui virus care nu s-a apropiat niciodată de ei, în timp ce alții mențin același ritm de viață, ignorând recomandările și ironizând sarcastic teama celorlalți.

Evident, mai există și o a treia categorie, minoritară, care ia în considerare măsurile dispuse pentru limitarea exinderii infecției cu acest virus, fără a intra în panică. Pur și simplu respectă măsurile, fără frică, fără să mute depozitul cu alimente de la magazin în propria casă, renunță la plimbările care nu sunt necesare și profită de timpul petrecut acasă pentru desfășurarea unor activități pe care le amânau de multă vreme (tricotarea unei veste, coaserea un goblen, urmărirea unui serial, lecturarea unui roman, învățarea unei limbi străine sau a unui limbaj de programare).

Între timp s-a restricționat circulația, părasirea domiciului fără un motiv întemeiat se sancționează legal.

Oare măsurile propuse de autoritați sunt aplicabile la nivelul întregii țări? Sunt suficiente? Dar eficiente? E prea mult sau prea puțin?

În decurs de două săpămâni s-au topit multe activități economice. Deja se închid afaceri. Unii patroni, estimând că această criză va fi de durată și afacerea lor nu se mai poate adapta sau desfășura, au decis rapid să limiteze cheltuielile și să își declare falimentul. Ce se întâmplă cu salariații care s-au trezit dintr-o dată fără venituri? Nu se știe încă. Patronul e interesat de propria supraviețuire. Pe salariat nu l-a întrebat nimeni ce rate are și câte guri are de hrănit. Are șanse proaspătul disponibilizat să găsescă alt loc de muncă? Puțin probabil, pentru că majoritatea activităților se suspendă temporar și multe afaceri se lichidează. Evident, în orice situație de criză unii vor avea oportunitatea de a se îmbogăți. Crește consumul de dezinfectanți, de măști de protecție sau alte bunuri, iar cei întreprinzători se reorienteză în funcție de cerere. Cine are noroc se va angaja la aceștia.

Tu ce decizii ai lua dacă ai fi patronul unei săli de sport sau al unui magazin de jucării cu vânzare on line și nu ai mai avea niciun client? Și nici speranțe pentru a avea încasări în următoarea perioadă? Dar dacă ai face parte din comitetul național de criză ce ai propune?

Dar ce părere ai avea dacă ai fi instructor de sport sau vânzător, cum ai aborda situația în calitate de salariat concediat?

Guvernele unor state au luat măsuri drastice după ce epidemia a luat amploare. Guvernele altor state au luat măsuri asemănător de costisitoare, încă de la primele cazuri. În același timp, există și Guverne care au decis să nu intervină, asumându-și imunizarea de masă, adică să lase epidemia să își facă de cap, estimând că rata mortalității este rezonabilă, urmând ca cei care se vindecă să capete imunitate.

Fiecare autoritate s-a străduit să aleagă răul cel mai mic, dar nimeni nu știe când și cum se va sfârși epidemia. Problema e aceeași, abordările sunt variate sau chiar opuse. Fiecare a decis pe baza informațiilor din momentul respectiv (despre contagiozitate, efecte medicale, estimări din mediul sanitar, economic și social etc.). Nicio decizie nu a rămas definitivă, dinamica situației din teren a impus actualizarea măsurilor de mai multe ori pe săptămână sau chiar de mai multe ori pe zi. Un guvern care și-a propus să nu ia nicio măsură a revenit asupra deciziei și a anunțat închiderea școlilor după câteva zile, ca urmare a presiunii populației. Se pare că, după ce faci boala, nu capeți imunitate, dar aspectul e în curs de cercetare. Există voci care susțin că există pacienți care s-au reinfectat.

Guvernul României a decis în seara de 17 martie să suspende cursele aeriene către și dinspre Spania, întrucât un cetățean diagnosticat cu Coronavirus a ales să se întoarcă în țară, punând astfel toți călătorii în pericol. Se pare că frica de moarte e mai presus de orice, omul știa că riscă un dosar penal, dar probabil spera să fie tratat mai bine în țară și a hotărât să călătorească indiferent de consecințe.

Au procedat bine autoritățile? Aș putea să pariez că, dacă lansăm această întrebare pe rețelele de socializare, vor fi păreri pro și contra. Da – foarte bine că am închis poarta unui focar de infecție, Nu –  foarte rău că îi abandonăm pe românii sănătoși care riscă să se infecteze într-o țară care a raportat mii de cazuri de infecție, în condițiile în care România a raportat doar câteva sute.

Ce ar trebui să facem în continuare? Să stăm toți în casă în izolare? Să oprim toate activitățile?

Nu vrea nimeni să stea în casă fără curent, fără tv, fără net, fără lapte, fără pâine… Ei ar trebui să lucreze, zic unele voci. Dar, dacă ai fi angajat la Enel, ce ai gândi dacă toată lumea rămâne protejată acasă, iar tu să fii expus, în condițiile în care ai familie și copii?

Dar dacă ai fi vecinul salariatului la Enel și ai fi proaspăt concediat ca urmare a închiderii magazinului on line, ce părere ai avea despre el? L-ai invidia că are un serviciu și primește un salariu? Sau i-ai mulțumi pentru că își riscă sănătatea pentru a-ți asigura confortul?

Eu am ales să am încredere în sistemul meu imunitar și în deciziile autorităților și am grijă să respect recomandările privind igiena și limitarea contactelor sociale.

În fiecare moment, noi luăm decizii ținând cont de un anumit context și de informațiile pe care le deținem. Nu întotdeauna informațiile sunt corecte sau complete. Pe măsură ce avem acces la informații sau studii mai cuprinzătoare, respectiv mai complexe, deciziile noastre suferă transformări.

Vrei să verifici dacă decizia ta se modifică? Îți propun un mic experiment.

Ai răspuns întrebărilor presărate pe parcurs? Lista aspectelor de analizat se poate completa în funcție de creativitatea fiecăruia. Scrie acum ce opinie ai și vei avea ocazia să compari răspunsul cu ceea ce vei gândi peste două zile, peste două săptămâni sau peste două luni.

Poate că îți vei menține decizia, poate că nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *