Libertatea unui pescăruș

Am admirat pescărușii, păsări puternice, care planează lin și coboară acolo unde identifică o potențială sursă de hrană. Sunt prudenți dar curajoși, seara se plimbă la malul Mării Negre pe plajă, printre turiști. De aproape par uriași, ciocurile lor mari ne sperie.
Ne dorim libertatea, aspirăm la libertate, dar libertatea își are costurile ei. Cel mai important privește asigurarea hranei.
Poți să faci ce vrei, când vrei, dar cine îți dă să mănânci fără să plătești în schimb? Hrana, hainele, adăpostul peste noapte sunt principalele constrângeri care ne determină să acceptăm o anumită stare de fapt, inclusiv unele limitări. Și, în acest sens, nu s-au schimbat prea multe în ultimii 2000 de ani.

Nimeni nu poate avea totul, nimeni nu e pe deplin mulțumit. Nici măcar cei mai bogați oameni de pe pământ, care, teoretic, nu au grija zilei de mâine. Întotdeauna mai e ceva de realizat, ceva de inventat, un bun de achiziționat, un loc de vizitat, un om de iubit, o carte de citit, o informație de însușit.

Ce înseamnă de fapt libertate? Oare noi, la începutul secolului XXI suntem cu adevărat oameni liberi? Sau e doar o lozincă a oamenilor politici? E cu adevărat democrație, hotărârile se iau cu votul majorității? Sau un număr de oameni impun tuturor anumite reguli și standarde prin diverse mijloace?

Omului i s-a dat dreptul să aleagă, așa că fiecare ar trebui să fie liber să ia decizii care îl privesc direct, câtă vreme cât nu îi afectează pe ceilalți. Libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea ta, și viceversa.