Familia Soranei

Familia Soranei

S-a auzit un foșnet, iar Maria s-a grăbit să legene căruciorul. Se atașase de fetiță.  Familia îi solicitase ocazional să o îngrijească pe micuța Sorana, dar în ultima perioadă o chemaseră mai mereu. La început lucra de luni până vineri, dar încetul cu încetul lucrurile s-au schimbat.

Părinții fetiței erau tineri și se bazau pe bonă să decidă meniul și programul zilei. Maria și Sorana erau mai tot timpul împreună, așa că femeia îi învățase obiceiurile. Recunoștea semnele unui somn liniștit, știa când poate să urmărească un serial sau să tragă la rândul ei un pui de somn. Viața lor curgea armonios.

Maria și-a amintit pățania de anul trecut și a scuturat din cap.

Tatăl Soranei a sunat-o într-o seară de sâmbătă. Fără să îi dea prea mule explicații a rugat-o să meargă să doarmă peste noapte cu fetița. A găsit-o pe micuță între jucăriile de pluș, pe un pled, în mijlocul sufrageriei. Când a intrat pe ușă, tatăl fetei s-a grăbit să plece fără a-i da lămuriri suplimentare. Maria știa unde sunt hăinuțele și mâncarea, nu avea nevoie de prea multe detalii. Ar fi vrut să știe cât a dormit fetița la prânz ca să poată estima ora de culcare, dar nu a apucat să întrebe.

Starea de agitație a doctorului i-a dat de gândit bonei – ceva se întâmplase, dar nu știa despre ce era vorba. Se mai întâmplase ca mama fetiței să iasă singură în oraș, dar în week-end pleca de regulă cu soțul ei.

În noaptea cu pricina, doctorul s-a întors după miezul nopții. În următoarele zile, bona a continuat să o îngrijească singură pe micuță. Tatăl fetiței trecea în fiecare dimineată să le salute, dar nu spunea nimic despre soția lui. Apărea în câteva minute după ce auzea gălăgie în cameră, semn că Sorana se trezise. O ținea câteva minute în brațe, îi zâmbea, o întreba pe Maria dacă mai are nevoie de bani pentru cheltuielile zilnice, apoi pleca. Bineînțeles, fără să uite să lase banii solicitați pe frigider.

Maria murea de curiozitate să afle ce se întâmplase, unde dispăruse mama fetiței, dar nu îndrăznea să întrebe direct. Ea a rămas în continuare cu fetița, iar joi seara, pe neașteptate, a auzit zgomotul cheilor în ușă. Se întorsese mama Soranei. A zărit-o intrând în casă fără bagaje, doar cu poșeta. Era îmbrăcată cu blugi și un tricou, cum pleca de obicei la sală.

Maria era intrigată. Nu înțelegea cum o mamă poate să lipsească mai multe zile de acasă, apoi să fie indiferentă cu fetița ei. S-a simțit furioasă pentru nedreptatea față de bebeluș. Cum se putea să aibă un tată atât de atent și afectuos și o mamă atât de rece? Oare femeia aceasta nu avea inimă? Cum să treci pe lângă copila cu păr bălai fără să o mângâi, fără să o iei în brațe?

Maria fusese atrasă de această familie. Tânărul medic rezident, cu ținută atletică și privire blândă, alături de zvelta sa soție cu păr lung până la brâu, păreau o familie idilică. Cel puțin așa a gândit Maria când i-a cunoscut. Între timp și-a schimbat părerea. Avea impresia că vede doi străini captivi într-o casă, cu un bebeluș cu care nu știu ce să facă, care au decis să plătească o bonă să se ocupe de copil în locul lor.

Bona se întreba dacă dragostea a fost reciprocă sau fata s-a îndrăgostit de statutul social și luxul pe care i-l permitea acest context.

Se părea că recenta dispariție de acasă a mamei Soranei avea legătură cu un alt tânăr, pe care îl iubise în liceu și care a continuat să o caute. Reieșea că nu a putut să o uite și a venit în capitală după ea. Soțul înșelat a aflat, dar în loc să îi pună bagajele în brațe și să ceară divorțul, a implorat-o să termine cu prostiile și să se întoarcă la familie. Mai siropos decât în telenovele! și-a zis Maria. De regulă bărbații înșală, femeile au grijă de copii. Bona gândea că medicul a fost un fraier să o accepte acasă după toate cele întâmplate, că sunt o sumedenie de femei pe planetă, putea să găsescă altă nevastă care să îl iubească sincer și să îi facă viața mai frumoasă. Dar ce să faci, dragostea nu ține cont de rațiune, iar Mariei nu îi ceruse nimeni părerea.

Deși dădaca observase diverse disensiuni în familie, cuplul a rezistat. În unele dimineți, tânăra mamă pleca la sală sau la coafor și se întorcea pe înserat. Văzând că soțul nu zice nimic, Maria și-a văzut de treaba ei, nu a provocat alte discuții.

În câteva luni de la incidentul cu nopțile plecate de acasă, mama Soranei a început să iasă cu fetița în parc, iar câteodată, să vină să îi strângă părul sau să o legene pe genunchi. Gingașa făptură o răsplătea de fiecare dată cu un zâmbet larg și uneori cu o îmbrățișare. Pe parcurs numărul activităților desfășurate împreună a crescut, părea că se înfiripă o fină legătură între mamă și fiică.

***

Există tineri care își imaginează, sau poate așa au auzit, că un copil sudează legătura de familie. Rareori ei înțeleg că această zicală se aplică doar dacă partenerii de cuplu sunt compatibili. Situațiile la care îi expun părinții pe copiii accentuează asemănările sau deosebirile dintre aceștia.

Câți dintre tineri se gândesc la modul în care decurge o căsnicie? În ce fel le va schimba viața certificatul de căsătorie, acea bucată de hârtie? Câți oare fac pasul împinși de emoții fără să se întrebe dacă sentimentele sunt reciproce? Căsătoria este un pas important și trebuie să i se acorde atenția cuvenită, nu este o decizie luată sub un impuls de moment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *