Când geografia a întâlnit numerele

Când geografia a întâlnit numerele

Cineva m-a învățat că visurile pot deveni realitate…

Așa cum, după frământări de secole, caleașca zburătoare și-a găsit materializarea între aripile unui avion, multe alte povești pășesc la un moment dat granița lumii imaginare și produc efecte în realitatea înconjurătoare.

***

Mai sunt două minute de pauză… ah, de-ar întârzia la cancelarie… de-ar fi o ședință să nu facem ora sau măcar un sfert de oră să întârzie și să nu mai aibă timp să asculte…

Maria s-a privit încă o dată în oglindă de la toaletă, și-a pipăit părul în coadă. După ce a aranjat câteva fire ca să dea volum, s-a îndreptat spre clasă.

Mama zicea că îmi taie calculatorul minim o săptămână dacă mai e chemată la școală… o urăsc pe profesoara asta! Mereu are ceva de criticat și îi spune directoarei ba că nu am salutat, deși dădusem bună ziua, ba că nu am ținută corespunzătoare, deși bluza era albă, simplă, avea doar două dungi albastre, ba că nu am fost atentă la oră, pentru că am stat câteva secunde cu ochii închiși… Are o problemă! Pe Ioana a sancționat-o că se juca cu pixul, pe Matei că desena ceva în timpul orei… profesorii ăștia parcă ar fi de pe altă planetă! Reguli, reguli și iar reguli! La desen, da, e gălăgie,  dar profa’ e drăguță și nu se supără când ne uităm acuarelele acasă, e încântată că majoritatea respectă tema pe care o dă și ne ies desene frumoase. Și nici profa’ de biologie nu e așa rea, ne dă mereu proiecte de făcut, ne scuză și nu ne ascultă dacă îi spunem că nu am învățat, e corectă la note și afișează punctajul la teste…

Scââârț… Clanț! s-a auzit ușa.

Profesoara de geografie a intrat în clasă. Deși nu erau toți elevii în bănci, nu a țipat ca altă dată, ci a așezat catalogul pe catedră, a salutat și a scrutat îndelung clasa. Zumzetul a mai durat câteva secunde, apoi toți elevii au curmat celelalte activități și au ciulit urechile.

Profesoara a întrebat la ce lecție au ajuns, dar nimeni nu dădea semne că ar dori să răspundă. Ea nu i-a mai numit din catalog, cum proceda de obicei, a spus direct titlul, Antroposfera.

Poate nu ascultă azi, și-a zis Maria.

Profesoara a făcut un scurt rezumat al lecției precedente, apoi a început să le vorbească despre așezări. I-a încurajat să se gândească la localitățile pe care le văzuseră de-a lungul timpului. Fetele din primele două bănci se întreceau în a povesti ce au observat, în timp ce copiii din ultimele bănci nu răspundeau defel. Profesoara a remarcat că mulți își făceau de lucru cu diverse obiecte. Preferat era creionul: fie îl rodeau, fie trasau linii imaginare pe bancă cu capătul neascuțit, fie desenau floricele pe caiete. A mai observat, de asemenea, că Ada și Matei se foiau și aveau sclipiri în ochi, dar nu îndrăzneau să ridice mâna și să răspundă. I-a întrebat și pe ei dacă au bunici la țară, dacă au fost în excursii. Ada a zis că nu are rude în afara orașului, dar că, în drumul spre Deltă, trecuse prin sate luuungi, care se prelungeau unul în celălalt și, pentru că se plictisea, nu era prea încântată de vacanțele cu mașina. Matei a povestit că străbunica lui trăia într-un cătun din județul Vâlcea și lecția s-a îmbogățit cu informații noi despre gospodăriile de acolo. Spatele lui Matei s-a îndreptat, fața i s-a luminat cu un zâmbet larg. Niciodată nu mai vorbise atât de mult la cursuri. Era mândru de răspunsurile date.

Maria a constatat că ora se terminase, iar profesoara nu scosese pe nimeni la lecție. Pusese întrebări, marcase diverse informații spuse de colegi, completase cele spuse cu câteva idei noi. La finalul orei, i-a anunțat că data viitoare avea să îi asculte din tot ce se predase la capitolul Antroposferă. Maria a respirat ușurată, era prima oră la această materie fără note mici sau alte sancțiuni.

În săptămânile care au urmat, Maria a remarcat că orele de geografie s-au transformat. Profesoara era mai indulgentă cu elevii care nu stăteau cu privirea ațintită la tablă, cu condiția să poată dovedi că au fost atenți la oră, în orice moment, prin răspunsurile date. Proiectele se înmulțiseră, profesoara puncta chiar și colaborarea în echipă. Atmosfera s-a destins, dialogul nu mai era rigid, ci cald, aproape prietenos. Evident, când cineva nu era atent sau nu se pregătise pentru lecție, profesoara se supăra, dar măsurile erau drepte și nimeni nu îndrăznea să se plângă.

În ultima săptămână de școală, Maria a întâlnit-o pe profesoara de geografie la intrarea în clădire. I-a spus că și-ar dori să fie profesoara lor și în anul următor și i-a mărturisit că la începutul anului școlar se temea de ea și se gândea cu groază la orele de geografie. Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. A durat puțin până ne-ați cunoscut, dar pe urmă lecțiile au fost foarte interesante și plăcute! Ce bine ar fi dacă toți profesorii ar fi ca dumneavoastră!  a adăugat ea.

Profesoara i-a mulțumit elevei de la clasa a-VI-a B și s-a îndreptat radioasă spre cancelarie. Primise aprecieri asemănătoare și de la elevii altor clase.

Învățase despre diferitele stiluri de predare în facultate și făcuse practică pedagogică sub îndrumarea unui coordonator foarte exigent. Fiind tânără, s-a temut să nu fie haos la ore și a ales să fie, la rândul ei, exigentă și autoritară. Pe baza celor învățate la pedagogie și având exemplul propriilor profesori, și-a format un stil propriu de lucru. Pentru că elevii ei aveau rezultate bune, câțiva reușiseră să treacă de faza județeană la olimpiadă, a continuat în același tipar.

În ciuda performanțelor, după un deceniu de carieră se întrebase de ce nu reușise să stabilească o legătură strânsă cu copiii, să o caute după ce terminau școala, cum se întâmpla altor colegi din cancelarie. Simțea că îi scapă ceva, dar nu știa ce. Exact la o lună după ce conștientizase acea stare de fapt, a aflat că o prietenă urma să participe la cursuri de numerologie. Fusese sceptică la început cu privire la acest domeniu, dar curiozitatea a învins și s-a înscris și ea.

În cadrul acelor ateliere a aflat că toate procesele din univers se petrec în baza cifrelor de la 1 la 9, într-un proces continuu, că elevii, deși unici și diferiți, au totuși caracteristicile comune care derivă din ziua nașterii. A mai aflat că cifrele impare le conferă trăsături masculine, iar cele pare – trăsături feminine. A fost surprinsă de faptul că, deși copiii au anumite caracteristici și trăiri interioare, manifestarea lor în relație cu alții este diferită. I s-a părut foarte util să analizeze această diferență între modul în care copiii se simt și se percep pe ei în sinea lor și felul în care erau văzuți de colegi. A avut o revelație, și-a înțeles mai bine așteptările pe care le avea de la elevi.

Și-a petrecut multe ore analizând datele de naștere ale elevilor din clasele pe care le avea. Deși folosea același suport de curs pentru toate clasele dintr-un an, și-a adaptat modul de predare după rezultatele analizelor făcute. Nu i-a fost ușor. Când într-un colectiv predominau elevii timizi, sfioși, ea vorbea mai mult, punea majoritatea notelor pe teste scrise, și îi încuraja să vorbească atunci când subiectele din programă erau mai accesibile experienței copiilor. La clasele unde erau mai mulți elevi extrovertiți, activi, conducea lecțiile prin dialog și dezbateri.

Acum știa cine poate fi lider într-un grup, cărui elev îi plăcea să coordoneze un proiect  și cine îl putea finaliza cu succes. Identifica mult mai ușor care erau elevii mai disciplinați sau mai competitivi și la cine putea apela ca să reinstaureze mai repede liniștea în clasă.

Întotdeauna pusese copiii pe primul loc, își iubea meseria, dar până în acest an nu se bucurase niciodată de atâta prețuire din partea lor. Era încântată pentru că se înscrisese la cursurile de numerologie, acum culegea răsplata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *