În familie

În familie

Cum procedăm dacă am greșit? Recunoaștem sau negăm?

Ce facem când am fost trădați? Iertăm sau rămânem intransigenți?

Acționăm rapid sau ne acordăm timp de analiză și reflexie?

Soarele era arzător deși trecuseră multe ore de la prânz. Mioara încerca să se odihnească. Era duminică. Trăsese jaluzelele, dar printr-un colț tot mai răzbatea o rază strălucitoare. Nu dormea. Gânduri răzlețe nu îi dădeau pace.

Avea înaintea ochilor bucata de hârtie pe care o găsise în buzunarul pantalonilor soțului când pusese rufe la spălat.

Miercurea trecută Mihnea îi spusese că întârzie la serviciu să termine de tradus un document. I-a zis că avea termen limită de predare. A ajuns acasă mai târziu ca niciodată și a găsit-o moțăind în fața televizorului. Pentru că se simțea obosit s-a grăbit în pat, nu a vrut să mănance. Mioara nu a pus multe întrebări, dar i s-a părut ciudată atitudinea lui. De obicei îi era foame, iar îl urma la bucătărie, indiferent dacă mânca sau nu. Îi plăcea să asculte cum își descărca tolba cu noutăți. Nu conta dacă avusese o zi în care reușise să realizeze tot ce și-a propus sau dacă întâlnise obstacole în ceea ce întreprinsese, Mihnea le dădea o conotație hazlie când îi povestea.

Nu mică a fost mirarea Mioarei când a vrut să pună hainele la spălat și a găsit în buzunarul pantalonilor nota de plată cu două porții de friptură, salată, tort și vin. S-a uitat la data și era chiar din miercurea în care soțul lucrase până târziu. Dacă ar fi fost o cină de afaceri era sigură că i-ar fi povestit despre ea.

La început a fost blocată. Nu-i venea să creadă că era înșelată. Instantaneu i-au mai venit în minte câteva povești pe care i le spusese în legătură cu întârzierile la serviciu și păruseră la momentul respectiv neverosimile. S-a clătinat câțiva pași. S-a sprijinit de perete. A stat așa preț de 2-3 minute.

Apoi, brusc s-a trezit energizată. I se urcase sângele la cap. Care va să zică, avea o amantă! Se simțea jignită, nerespectată, trădată, dezamăgită. Oare ce să facă?

Gânduri de răzbunare au început să roiască în mintea ei. Clocotea. Imaginația i s-a deslanțuit. Să dea curs invitației la cafea pe care i-o adresase în urmă cu două săptămâni noul administrator de la bloc? Să golească contul bancar? Să își strângă lucrurile și să plece la părinți înainte să se întoarcă soțul de la serviciu? Sau, mai bine să îi adune lucrurile, să i le lase lângă ușa de la intrare și să schimbe încuietoarea?

Pe măsură ce se gândea cum să se răzbune, tot mai multe detalii îi veneau în minte. Nu a reușit să hotărască ce idee să pună în aplicare, așa că a amânat decizia de a acționa. Pe seară s-a gândit să ceară sfaturi mamei și celei mai bune prietene. Le-a sunat. Părerile erau împărțite, iar discuțiile cu ele au amețit-o și mai mult.

A încercat să câștige timp pentru a lua cea mai bună decizie. În zilele care au urmat s-a străduit să mențină același ritual în familie. Căuta scuze să petreacă mai mult timp departe de casă, până când avea să stabilească cum să acționeze în viitor.

Văzuse multe la viața ei. Vecina de pe palier crescuse singură trei copii după ce îi murise soțul, neputând să accepte pe altcineva în viața ei. Vărul se recăsătorise de două ori, dar nu găsise persoana potrivită și în prezent era divorțat. Colega de serviciu se plângea de câțiva ani de infidelitățile soțului, dar nu hotăra să îl părăsească. Lista cu exemple era lungă. Erau situații diferite, cu un singur numitor comun – niciuna dintre persoanele în cauză nu găsise perechea potrivită, fie erau singure, fie se implicaseră în alte relații cu același gen de probleme.

De fiecare dată când auzise astfel de întâmplări avea impresia că soluția de adoptat era clară, se mira de frământările acelor persoane. Acum lucrurile i se păreau foarte complicate. Simțea că odată luată o hotărâre, aceasta urma să rămână definitivă.

A întors lucrurile pe toate părțile în minte, aproape o lună. Atât mama cât și prietena o încurajau să divorțeze, dar argumentele erau diferite. Mama o aștepta să se mute la ea în timp ce prietena o îndruma să păstreze casa, să îi facă bagajele soțului.

În acest răstimp Mioara s-a izolat de lume. Soțul a simțit că se întâmplă ceva. A început să îi facă mici cadouri sau complimente, ca la începutul relației. Își iubea nevasta, nu voia să o piardă. Bănuia că îl înșeală, nicidecum că ar fi aflat de minciunile lui.

Atenția lui a măgulit-o, dar inima Mioarei rămăsese de piatră. Monolit. Lupta interioară s-a accentuat. Când nu a mai facut față frământărilor, deși nu luase o decizie finală, l-a confruntat. Inițial el a negat. A acuzat-o că încearcă să își acopere propria infidelitate cu acuzații nefondate, dar când ea i-a pus în fața nota de plată de la restaurant a izbucnit în lacrimi, a știut că nu mai are rost să mintă.

A luat-o în brațe, a promis că viața lor se va schimba. I-a reconfirmat dragostea pe care i-o purta. A ignorat întrebările care priveau motivele infidelității. Nu i-a povestit despre cealaltă femeie, ci despre căsnicia lor, despre lucrurile pe care le aveau în comun. Șuvoiul vorbelor lui au asaltat-o. Încet, încet, femeia a acceptat ideea de a-i acorda o a doua șansă. De fapt, și ea îl mai iubea. Știa că e aproape imposibil să găsească un alt bărbat cu toate calitățile lui, dar fără defecte.

A decis să își asculte inima, dar a durat săptămâni întregi până când și-a limpezit sentimentele.

Venea toamna, dar pentru Mioara și Mihnea înmugurea o nouă legătură, diferită de tot ce trăiseră până atunci.

***

Ce facem când întâlnim o ispită? Ne bucurăm de ceea ce aduce nou sau respingem cu tărie și păstrăm ce am consolidat deja?

Cum procedăm dacă am greșit? Recunoaștem sau negăm?

Ce facem când am fost trădați? Iertăm sau rămânem intransigenți?

Acționăm rapid sau ne acordăm timp de analiză și reflexie?

Sunt unele dintre cele mai dificile întrebări din viața de adult, iar marea majoritate ajungem să ni le punem la un  moment dat. Trebuie să învătăm să analizăm. Viața e o călătorie, pe parcursul ei trecem prin diferite situații, ne dezvoltăm în permanență.

Se afirma în urmă cu câteva decenii că familia e celula de bază a societății. Relațiile interumane sunt tot mai complexe. Cu toate acestea, trăirea interioară a dragostei a rămas aceeași, idiferent de evoluția societății. Formele de manifestare și de exprimare sunt cele care s-au modificat.

Deciziile depind de setul de valori și credințe al fiecăruia, nu există soluții standard. Dacă o abordare a avut succes într-un anumit context, ea nu trebuie copiată, ci adaptată propriei situații.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *