Gânduri la început de an

Eliza a auzit ciripitul vrăbiilor dar nu s-a grăbit să deschidă ochii. A continuat să asculte sfada lor. S-a întrebat ce zi e, cât era ora, dacă trebuie să se grăbească la serviciu. Era duminică, așa că ora nu mai conta. A luat perna în brațe și s-a întors cu fața spre geam. Soarele răspândea o lumină caldă și puternică, deși era toiul iernii, trecuse doar o săptămână de la revelion. “Cirip! Cip-cirip! Cip-cip-cip-cirip! Cirip!” a auzit de pe pervaz, apoi „zbâr”… și liniște! Eliza a ciulit urechea. După câteva secunde a auzit un alt ciripit, dar mai de departe, semn că vrăbiile staționau la altă fereastră…

Fără vreo legătură, gândul fetei a zburat spre Ionela. „Să nu uit să o sun de Sfântul Ion!”

Nu s-a ridicat din pat. A rămas cu fața scăldată în razele soarelui. Gândurile și-au continuat curgerea în direcția Ionelei…

„E cea mai bună prietenă a mea! Ne știm de la grădiniță, oare câți ani or fi de atunci? Ce mă mai tachina cu păpușa ei cu ochi albaștri! Nu mă lăsa să mă joc cu ea decât dacă îi dădeam ceva la schimb. La școală s-a schimbat, îmi aducea ciocolată chinezească de fiecare dată când venea tatăl ei din delegație. Nu știu cum făcea rost de ea, dar făcea. Era cel mai bun desert. Oare ce s-a întâmplat, după revoluție? Pe piață au apărut tot felul de produse, dar ciocolată chinezească nu am mai văzut. Avea ambalaj roșu, într-un colț curgea lapte dintr-un ulcior pe câteva tablete.

Ei, și eu aveam grijă de Ionela, o însoțeam la cumpărături când o trimiteau ai ei la piață, îi împrumutam creioane, că mereu le pierdea. Au trecut treizeci de ani, cum zboară timpul!

Mă bucur că a rămas prietena mea!

Și totuși, ce mult s-a schimbat! Înainte mă suna mereu să îmi ceară bani împrumut până la salariu, acum și-a luat mașină șmecheră, care parchează singură! Ce noroc a avut cu serviciul! Să te trezești peste noapte consultant pe fonduri europene! Să călătorești prin toată lumea și să ai salariul în euro! Ăsta da noroc! Că la școală era bună, dar nu cine știe ce. În tot cazul, nu era mai deșteaptă decât mine! Eu am intrat la mate-info, ea la filologie. Eu am mers la ASE, ea la Universitate. Eu am ajuns contabil, nu am timp de concediu, ea călătorește într-un an mai mult decât o voi face eu în întreaga viață … Uite că nu a învățat degeaba limbi străine!

Poate n-ar fi rău să scriu și eu planul acela… cum zicea? Plan de dezvoltare personală, mi se pare. Parcă ar fi plan de business!”

A zâmbit.

„Mi s-a părut mie o pierdere de vreme, dar dacă o fi adevărat?! Ea zice că așa a început totul. La seminarul despre abundență. Ea a luat lucrurile în serios, nu mi-a zis ce a scris, dar l-a făcut, asta e clar, doar mi-a cerut să o caracterizez.”

„Cip-cip-cirip!!!!” Eliza a deschis ochii, dar nu s-a clintit. Vrăbiuța nu era pe pervazul ei. A rămas cu privirea ațintită deasupra ferestrei, fără să vadă ceva.

„Trebuie să îmi caut notițele. Oare de la cine aș putea să obțin răspunsuri sincere? Îmi amintesc că trebuia să culegem date de la alții… calități și defecte, aspecte de valorificat și aspecte de îmbunătățit. Cinci persoane apropiate, care mă cunosc bine și cinci cunoscuți… la cine să apelez să nu creadă că am luat-o razna?! Chiar și mama cred că m-ar privi strâmb, de Matei, ce să mai zic! O fi el soțul meu, nu comentează când îi spun că merg la vreun curs, îmi dă chiar și bani să îl achit, dar niciodată nu are răbdare să asculte ce am aflat acolo. De fapt, de asta am abandonat proiectul cu abundența. Nici eu nu am fost hotărâtă, dar nici nu m-am simțit susținută.

Și totuși, Ionela a reușit! Pot să încep cu ea! Cred că nașa ar fi deschisă să mă ajute, poate și tanti Mimi, că ele mereu mi-au dat sfaturi bune. Trebuie să încep de undeva.

Ionela era stresată că firma ei urma să intre în faliment, zicea că și-a stabilit un scop nou în viață, că vrea să încerce altceva. Analizase unde să-și trimită CV-ul, dar planurile au zburat când s-a întâlnit cu dirigintele. Ce chestie, să stai la coadă la farmacie și în fața ta să fie norocul! Sub chipul dirigului cu care nu ai ținut legătura după ce s-a terminat școala. Să te recunoască și să îți propună un asemenea post! E de invidiat! Ionela zicea că i s-a întâmplat exact cum a anunțat lectorul – îți stabilești un obiectiv, ceva în care să crezi cu adevărat, apoi universul lucrează pentru tine, atragi ceea ce gândești. Totul e să crezi aievea! Pare atât de simplu!”

Eliza a sărit din pat, a trecut pe la baie, și-a spălat dinții, și-a clătit fața. S-a trezit. A rămas în pijamale. A răscolit câteva minute în sertarele din bibliotecă până a găsit notițele de la eveniment.

„Ce harababură!” Și-a zis că trebuie să facă ordine în sertar, dar mai pe seară. A deschis agenda, era nerăbdătoare să își planifice viitorul.

„Lectorul recomandase alegerea unui scop în legătură cu activitățile la care ne pricepem cel mai bine. A mai spus că, uneori, nu ne dăm seama care sunt acestea. E bine să pornim de la domeniul propriu de expertiză, de la abilități, pentru că atunci când ne place ceea ce facem – nu simțim oboseala și depășim cu ușurință obstacolele care ne apar în cale.” Eliza aflase că, în funcție de durata și natura relațiilor, oamenii te percep diferit. „Deși te consideri pricepută la bucătărie, faci bucate alese, prietenii pot să îți aprecieze mai mult simțul estetic, modul în care îngrijești florile sau în care decorezi locuința. Alte persoane ar putea să îți aprecieze migala cu care pui lucrurile în ordine.”

Eliza a căutat o agendă nouă și a notat valorile personale, realizările din anul precedent, dar și ce ar fi dorit să schimbe în viața ei. Înainte de a-și stabili obiectivele pentru viitor trebuia să își întrebe prietenii apropiați ce calitați sau minusuri observaseră la ea, așa că le-a scris un mesaj succint în care le spunea că are nevoie de o caracterizare sinceră.

Era emoționată. A făcut o listă cu persoane cunoscute, dar nu se hotăra cum să se adreseze, cu cine să înceapă. A decis să aștepte răspunsul prietenilor înainte de a mai trimite alte întrebări.

Ca orice proces de evoluție, transformarea propriei persoane necesită timp, dedicație și flexibilitate. Se pornește cu inima deschisă și cu multă hotărâre, se fac ajustări pe parcurs, dar procesul nu se oprește niciodată.