Gânduri către cadrele didactice

Doresc să transmit pe această cale mulțumiri și recunostință tuturor cadrelor didactice care au fost alături de noi pe parcursul vieții școlare, în mod deosebit acelora care au reușit să vadă dincolo de aparențe și să îi susțină pe copii, indiferent de modul în care s-au pregătit ori s-au comportat în timpul orelor de curs.

Rezultatele la evaluarea națională au fost în mare parte frumoase. Au existat situații în care elevii s-au situat sub așteptările cadrelor didactice, dar și cazuri când au fost peste estimări. Da, au existat cazuri în care au luat chiar și peste 2 puncte în plus față de notele obținute la simulare, deși era o situație puțin probabilă.

Nimeni vrea să eșueze, nimeni nu vrea să dezamăgească. Se întamplă datorită emotivității crescute, al pregătirii insuficiente, al așteptărilor nerealiste, sau … dintr-un alt motiv.

Nu are rost să îi pedepsim. Au nevoie de înțelegere și susținere ca să poată să revină, să continue eforturile pentru a echilibra balanța.

Cu încredere totul e posibil!

De cele mai multe ori copiii vor să iasă din tipare, din uniformizarea pe care băncile le-o impun. Ei au personalități diferite și vor să fie apreciați pentru diferențele dintre ei, dar modul de organizare al educației în sistemul școlar nu prea le oferă ocazia.

Câțiva profesori au simțit acest lucru și au venit în sprijinul lor. Alții și-au concentrat toată pregătirea și determinarea ca să îi alinieze pe elevi, ca la carte. În unele cazuri au reușit, în altele nu – și copiii au suferit. Uneori s-a văzut, alteori copiii au ascuns rănile sub o mască a indiferenței sau a obrăzniciei. Unii, pentru că nu au fost apreciați, au ajuns la concluzia că orice ar face nu e suficient și au renunțat să se mai pregătească.
De regulă, un copil obraznic suferă. Fie temperamentul lui este vulcanic și îi e greu să asculte liniștit în banca lui, fie cerințele părintilor sunt foarte ridicate și e dificil să le atingă, fie sunt supuși presiunii colegilor, fie…

Cu cât mai multă suferință, cu atât mai multe straturi de indiferență.

Elevii nu sunt conștienți, de cele mai multe ori, de motivul care îi determină să se comporte într-un fel anume, așadar nu cer ajutorul și nimeni nu știe ce e în inima lor. Da, există bulling care pornește de la deficiențe reale sau imaginare (e gras, slab, are dantura deformată, pilozitate accentuată sau din contră, poartă ochelari, nu are haine de firmă, etc) iar aceste motive nu sunt discutate cu nimeni. Niciodată! Pentru că o victimă, tocmai de aceea ajunge victimă, pentru că nu poate să ceară ajutor.

Toți acești copii sunt tineri în formare și învață din comportamentul adulților întâlniți acasă sau la școală.

Dragi profesori, nu renunțați la elevii voștri când simțiți că vă dezamăgesc!

Acordați-le a doua șansă – o dată, de două ori, de 99 de ori. Sunt sigură că nu e ușor, ci chiar frustrant. Dar atitudinea dumneavoastră e vitală pentru ei. Ce funcționează la un copil poate să nu funcționeze la altul. Chiar dacă o metodă nu a dat roade în noiembrie, poate să funcționeze în martie.

A te apropia de un copil care s-a camuflat între maști nu e un lucru ușor. Procesul se aseamănă cu dezvelirea unei cepe, pe măsură ce avansezi – începi să lăcrimezi.

Unii dintre foștii elevi vă vor mulțumi la un moment dat pentru sprijinul acordat, alții nu o vor face, dar efectul atitudinii dumneavoastră față de ei va persista pentru totdeauna. Chiar daca nu îi veți salva pe toti, vă asigur ca efortul dumneavoastră nu e în zadar. Vor deveni cetățeni de nădejde și ați pus o căramidă la temelia fundației lor, ceea ce nu este puțin lucru, e însăși menirea dascălului.

Sper ca aceste gânduri să va ajute să treceți peste toate momentele dificile, să găsiți răbdarea și înțelegerea de care acei copii au nevoie.