Din necazurile bebelușului – idei extrase din cartea „Cum înlăturăm anxietatea copiilor noștri” de Louise Reid

După cum știu toți părinții, prima enigmă pe care trebuie să o deslușească în noul rol când se întorc de la maternitate este să răspundă la întrebarea “De ce plânge bebelușul?” Îi e foame, îi e frig, vrea să fie schimbat, îl deranjează zgomotele sau lumina puternică? Cum să comunice adulților din jur?
Extrem de simplu și rapid: plânge. Dar, plânsetele lui nu sunt întordeuna la fel. Uneori face o grimasă înainte să țipe, alteori trimite în văzduh un sunet ascuțit care se face auzit la mari distanțe, alteori murmură încetișor și suspină…
Părinții trebuie să dezlege ghicitoarea – “Ce a pățit copilul meu de data acesta?” Și, prin metoda încercărilor succesive, de obicei îi dau de cap.
Dar, diversitatea problemelor e mare și nu întotdeuana găsim cauza plânsului. Uneori copilul e obosit și nu adoarme deși pare să fie îndeplinite toate cerințele. Nivelul de frustrare al tuturor e în creștere, iar răbdarea părinților în scădere. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu din cartea „Cum înlăturăm anxietatea copiilor noștri” scrisă de Louise Reid, că uneori e vorba de teama de vid. Sentimentul de insecuritate dă bebelușului o stare de neliniște și, pe cale de consecință, insomnii.
Ce pot să facă cei din jur pentru alinarea bebelușului? Să îi ofere siguranță. Să îl mângâie, să îl îmbrățișeze, să îi vorbească cu calm. Probabil că un părinte care leagănă copilul de o oră, plimbându-se prin cameră, o va invita pe autoare să liniștească copilul.
„Să vorbească ea cu calm după o zi zbucium și oboseală!”
Și totuși, dacă gândim la rece, perspectiva doamnei psiholog stă în picioare. Să ne amintim că în pântecele mamei, copilul nu avea dureri, era liniște, respirația și hrănirea nu presupuneau vreun efort.
Venind pe lume, totul se schimbă. Unicitatea fiecărui individ se manifestă din primele secunde și începe cu modul în care se adaptează bebelușul la viața extrauterină.
Dacă părinții fac tot ce le stă în putință că să îi asigure copilului un mediu favorabil iar el nu se arată fericit prea curând, nu trebuie să ne panicăm.
Doamna doctor ne spune că problemele nu sunt pe viață, se pot remedia în anii următori. Dacă despre celelalte cauze care ar putea să perturbe viața bebelușului există foarte multe cărți și articole, despre posibila anxietate acestuia s-a vorbit mai puțin și de aceea am decis să o aduc în centrul atenției.
Spor la deslușit indiicile ascunse în plânsul bebelușului.