Lasă-te iubit (pledoarie pentru fericire)
De multe ori ne plângem că nu suntem apreciați, respectați sau iubiți de cei din jur. Dar … oare chiar așa stau lucrurile?
Nu cumva ne uităm printr-un vizor care denaturează faptele sau ne împiedică să vedem realitatea?
Nu cumva ți-ai formulat/proiectat anumite așteptări și, pentru că ești iubit în alt mod decât cel visat, ai falsa impresie că … nu ești iubit?
De ce să aștepți o declarație de dragoste dacă celălalt te îmbrățișează cu pasiune, dar în liniște?
De ce să stai îmbufnată că soțul nu îți cumpără flori și alte cadouri dacă vine în întâmpinarea ta să îți care bagajele sau se oferă să facă tot felul de treburi prin gospodărie?
De ce aștepți ca soția să fie în vârful patului parfumată și coafată, dacă te-ai bucurat de o masă copioasă când ai ajuns acasă?
De ce să aștepți vizita copiilor după ce s-au căsătorit și nu te bucuri că te sună în fiecare zi?
De să te superi de Paște pentru că al tău copil tău merge în vizită la cuscrii dacă de Revelion ați fost împreună? De ce nu te bucuri ca are armonie cu toate rudele?
De ce ți se pare că oamenii dragi ție nu te iubesc cu aceeași măsură?
…
Cum ar fi să ne bucurăm de ceea ce primim. Pur și simplu. De îmbrățișări, de discuțiile pe care le purtăm cu cei dragi, de bucatele pe care le pregătesc pentru noi, de cadourile pe care ni le fac, de vorbele bune cu care ne alină, de mesajele pe care ni le trimit, de grija pe care ne-o poartă când suntem bolnavi, de medicamentele pe care ni le cumpără?
Aaa… ai fi mulțumit dacă ai avea TOATE acestea?
Dacă te gândești puțin, îți vei da seama ca nici tu nu procedezi așa, indiferent cât te-ai strădui. Poate ai impresia ca tu le oferi celor din jur tot ce-i mai bun dar sunt convinsă că, luați la întrebări aceștia vor scoate la lumină tot felul de nemulțumiri. Și asta nu înseamnă că sunt nerecunoscători.
Am o veste pentru tine. NIMENI nu face TOATE aceste fapte pentru TOȚI cei dragi.
Nu contează cât de multe faci pentru un om, întotdeauna va exista ceva ce nu ai făcut. Depinde doar de noi să apreciem ce e bun, frumos, relaxant, agreabil, armonios în viața noastră!
Pentru ce am făcut toată acestă pledoarie? Ca să lași la o parte visele și utopiile. Dacă vei continua să ceri foarte mult de la cei care te iubesc cu adevărat, majoritatea se vor retrage pentru că nu se simt în stare să răspundă tuturor solicitărilor. Pe măsură ce ei se îndepărtează tu te vei simți frustrat și nedreptățit și vei ridica ștacheta. Tot selectând te vei trezi însingurat… și vei spune că n-ai avut noroc în viață. Dar, de cele mai multe ori nu e vorba de noroc și ghinion … ci pur și simplu orgoliul, egoul, visurile ne orbesc și nu mai apreciem ceea ce avem.
Pe scurt, sfatul meu e unul simplu. Lasă-te iubit!
Lasă-te iubit așa cum poate celălalt să îți ofere dragostea și fii fericit!