Despre singurătate

Majoritatea oamenilor fug de singurătate, parcă le e frică să rămână singuri cu propriile gânduri. Cel puțin așa spun psihologii.

Ne e frică să auzim ce ne trece prin minte. Preferăm să ne lăsăm purtați de val, de ritmul cotidian, de evenimentele de peste zi.

Seara căutăm compania persoanei iubite, a familiei, a unui animăluț, orice vietate numai să simțim un suflețel aproape.Teama de singurătate este cea care împiedică unele divorțuri, chiar dacă partenerii devin conștienți că nu se mai potrivesc. Teama de singurătate ține în viață ani de zile relații toxice. Unii se desprind cu greu, când nu mai fac față agresiunii fizice sau psihice la care sunt supuși.

Ce facem când suntem singuri? În primul rând nu trebuie să ne panicăm. Singurătatea e o etapă pe care putem să o valorificăm.

Putem să ne vorbim. Eu cu mine.

Și să ne ascultăm. Eu pe mine.

Din acest dialog interior putem afla multe.

Putem conștientiza unde am greșit, ce am face diferit dacă ne-am regăsi într-o situație similară. Putem afla ce idei sau obiceiuri ne aparțin și pe care le-am preluat de la ceilalți. Putem identifica ce dorim cu adevărat în viață, pentru că majoritatea știm ce NU ne dorim.

Ce trebuie să facem? Să acționăm. Trebuie să ne fixăm o țintă, un obiectiv. Să căutăm activități, grupuri, cluburi sau oameni care au pasiuni comune cu ale noastre, oameni lângă care să ne simțim motivați, înțeleși, apreciați cu sinceritate.

Nu contează cât de ciudate sunt preferințele tale, cu siguranță mai sunt în lume oameni cu aceleași afinități. Încetul cu încetul vei lega noi cunoștințe, iar lucrurile o vor lua pe o pantă ascendentă.