Cadourile

Cadourile

Cu zeci de ani în urmă, o aniversare reprezenta o oportunitate de socializare. Copiii aveau ocazia să se joace cu alte jucării, să inventeze jocuri noi. Chiar dacă se certau, singuri se împăcau, rareori era necesară intervenția părinților.

Adulții glumeau, femeile făceau schimb de rețete, împărtășeau idei despre aranjarea gospodăriei sau creșterea copiilor, bărbații schimbau impresii despre muncă, își puneau mintea la contribuție să improvizeze soluții pentru remedierea defecțiunilor pentru care nu aveau piese de schimb sau banii necesari. Oamenii mai școliți dezbăteau principii, se înfierbântau pentru idealurile lor. O bârfă mică era sarea și piperul evenimentului, indiferent de categoria socială.

În ultimii ani s-a pus accentul pe cadouri și pe fastul organizării. Valoarea e dată de cantitatea de “sclipici”, totul se învârte în jurul toaletelor, al decorurilor, al meniului și al banilor cheltuiți, al consistenței cadourilor, mai puțin pe activitățile desfășurate în comun, indiferent dacă e vorba de copii sau oameni mari.

Mă întreb unde s-a pierdut ideea de “cadou simbol”. În copilărie ne bucuram de orice primeam în dar, fie că era vorba de un articol vestimentar, de o prăjitură, de o jucărie cumpărată sau ceva încropit acasă, în ultimul moment. Important era gestul de a dărui ceva personalizat pentru respectivul destinatar.

Când priveam obiectele primite în dar, îmi aminteam de la cine le-am primit și cu ce ocazie, era un prilej să readuc în conștiință bucuria sărbătorii.

În ultima vreme am observat că până și copiii de grădiniță verifică dimensiunea cadoului, prețul, eticheta, ca să afle dacă e „de firmă”, dacă e din ultima colecție. Bucuria e din ce în ce mai mică, frustrările și dezamăgirile sunt din ce în ce mai mari.

Cred că am fi mai fericiți dacă ne-am concentra atenția asupra trăirilor, sentimentelor, mai mult decât asupra obiectelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *