Despre muncă

Despre muncă

Adeseori ne plângem că suntem obosiți, că nu ne mai vedem capul de treburi. Fie că avem grijă de casă sau de copii, fie că scriem rapoarte sau studiem diverse documente, fie că săpăm, zugrăvim sau asfaltăm, fie că tratăm pacienți, că facem strategii de marketing sau aprovizionăm un magazin, fie că desfășurăm una sau mai multe activități, ne plângem că suntem prea ocupați, că nu mai avem timp de ieșiri în oraș, pentru vizite, pentru călătorii sau pentru alte distracții. Când ne băgăm seara în pat, simțim că ne ies flăcări din tălpi, că ne dor brațele, ceafa sau picioarele.

Avem tendința să îi invidiem pe cei liniștiți, cei care nu au multe griji, cei care au mult timp liber. Dar, oare viața lor e de invidiat?

A avea resursele financiare necesare, de a nu fi angajat cu program de muncă este suficient pentru a fi fericit?

Când nu facem nimic, nu obosim, nu ne stresăm, dar nici rezultate nu avem.

În timp ce medicul are satisfația de a reda sănătatea pacienților săi, zugravul se bucură de transformarea camerei pe care o renovează, curierul se bucură să livreze coletele la timp – cel care nu face nimic, nu simte nicio satisfacție.

Indiferent dacă am găsit soluție la o problemă care ne dădea bătăi de cap, dacă am ajutat pe cineva să facă față unei provocări emoționale sau l-am ajutat să transporte un geamantan greu, dacă am construit un obiect, un mecanism sau o clădire, rezultatul ne dă satisfacția muncii, a efortului depus.

Gândul de a avea timp nelimitat la dispoziție este înșelător.

“-De ce să mă grăbesc?

-Pot să fac asta mâine…”

Deși are posibilitatea să se bucure de vremea de afară, să să implice în amenajarea unei grădini sau într-o acțiune de voluntariat, ar putea să citească, să călătorească sau să caute alte variante de distracție, în fapt, starea de inactivitate are tendința de a-l acapara cu totul.

De multe ori, omul “fără obligații” ar vrea să facă ceva, dar nu știe cu ce să înceapă. Amână o dată, amână de două ori, apoi, „a nu face nimic” devine un obicei. Intervine platitudinea, plictiseala și nimic nu-i mai aduce satisfacție.

Dacă faci parte din categoria celor care nu duc grija zilei de mâine, nu te culca pe o ureche, nu te complace într-o stare de delăsare. Stabilește-ți obiective și acționează pentru a le realiza.

Conservarea energiei nu se dovește a fi cheia succesului. Munca până la epuizare este nocivă, dar nociv se dovedește și statul degeaba. În absența micilor bucurii, în sufletul unui om se inserează, încet- încet, o stare de trisețe care tinde să crească până devine o stare de depresie în toată regula.

Pentru omul ocupat, prins în tot felul de activități, a te îmbolnăvi de la statul degeaba este de neimaginat.

Nu suntem toți la fel, la același volum de muncă unii resimt oboseala mai mult decât colegii de echipă, așa că nu e bine să ne comparăm cu ceilalți, ci să ținem cont de capacitățile proprii.

Nu-i mai invidia pe ce cei care muncesc mai puțin, ci bucură-te de realizările tale!

Cine nu muncește nu greșește zice o vorbă din bătrâni, și vor exista situații în care nu vei reuși să duci la bun sfârșit tot ceea ce ți-ai propus.

Acceptă că pe lumea acesta există greșeli. Uneori insuccesele ți se datorează exclusiv ție, iar altele – unui complex de împrejurări. Acceptă-le și mergi mai departe. Dar nu uita să faci câte o pauză, să îți refaci rezervele de energie și să te bucuri de realizările tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *