Sentimentele de mamă

O mamă bună nu va reuși niciodată să ierarhizeze dragostea pentru copiii ei pentru că relația cu fiecare copil e diferită, forma de manifestare a dragostei poate fi diferită, dar intensitatea sentimentelor nu poate fi măsurată.

Fiecare copil e unic, nevoile lui sunt unice, astfel că, mama trebuie să acționeze ântr-un mod aparte.

Copilul timid trebuie încurajat, copilul trist trebuie consolat, copilul năzdravan trebuie temperat, copilul leneș trebuie stimulat. Copilul vesel pare de multe ori neglijat pentru că se descurcă singur și beneficiază de ajutorul celor din jur, indiferent cine sunt ei.

Și totuși, mama îi iubește pe toți! În inima ei se bulucesc grijile pentru fiecare copil, din când în când se mai manifestă mândria și încântarea față de realizările copiilor. Unii au mai multe realizări și sunt lădați mai des, alți copii sunt mai bolnavi și cer mai multă atenție.

Copiii cu o fire independentă, extrovertită, pleacă mai repede de acasă, celor timizi le trebuie mai mult timp să se pregătească pentru a lua viața în piept pe cont propriu și părăsesc căminul familiei mult mai târziu.
Mama se bucură pentru fiecare, vrea binele tuturor și face tot ce îi stă în putință pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor.

De multe ori diferența de atitudine a mamei față de copii e percepută ca o diferențiere a dragostei pe care le-o poartă.

Nu mai judecați faptele unei mame pentru că nimeni nu e în măsură să judece inima unei mame!

Dragostea are loc în interior, nu poate fi judecată de publicul spectator!

PS- Pentru cei care nu au realizat încă, și dragostea față de prieteni se petrece la fel, dacă e o dragoste adevărată. Ne iubim prietenii, dar nu putem face o ierahie între ei, în relația cu fiecare ne manifestăm diferit.