Politețea
Am învățat de părinți regulile de bună cuviință, de exemplu să salut și să răspund politicos în orice împrejurare.
M-am făcut mare, și am descoperit tot felul de reacții, în diverse medii sociale. Astfel, de exemplu, am remarcat nu toată lumea salută când intră într-un birou. Unele persoane ridică vocea sau chiar trec la amenințări dacă li se spune ceva ce nu le e pe plac. Alte persoane solicită mereu câte ceva, de la toată lumea, și li se pare normal să fie ajutate de fiecare dată.
Surprinzător este faptul că, persoanele care au mereu nevoie de ajutor, nu răspund niciodată afirmativ solicitărilor venite din partea colegilor sau a familiei. Cer, cer, și iar cer! Și vai și amar de cel care nu se mobiliează să le răspundă degrabă.
O vorbă bună nu costă nimic, dar asta nu înseamnă că o întâlnești la fiecare colț de stradă.
Într-o lume agitată, oamenii nu mai pun accent pe politețe. Sunt într-o goană continuă, nu se încurcă cu detalii de acest gen. Cu toate acestea, așteptările din partea celorlalți au crescut. După părerealor este normal să fie serviți rapid la restaurant sau la magazin, să li se vorbească frumos, să li se ambaleze marfa, să primească produse de cea mai bună calitate, să li se zâmbească, să li se furnizeze instantaneu toate informațiile solicitate… Dar ce să vezi? Toți au astfel de pretenții când sunt clienți, însă, în calitate de angajați îl bombăne pe șef că nu le-a mărit salariul, sunt nemulțumiți că trebuie să poarte uniforma de serviciu. La polul opus, cei care nu au primit uniformă sunt nemulțumiți tocmai pentru că nu li s-a sigurat echipament standard și trebuie să își uzeze hainele de acasă. Pare că toate variantele atrag nemulțumiri. Pare că fiecare se întreabă „Și, dacă eu sunt tratată cu indiferență, de ce ar trebui să ofer vorbe bune și o atitudine pozitivă celor cu care interacționez?”
Simplu!
Ca să se întrerupă cercul vicios!
Dacă toți reacționăm situația nu face decât se se agraveze… În anumite situații trebuie să lăsăm de la noi, și să fim noi cei care generează schimbarea!